Faceți căutări pe acest blog

duminică, 14 martie 2010

Despre comunism şi alţi demoni

Urmează o povestire puţin atipică. Nu avem narator creditabil, din moment ce persoana care mi-a povestit este necunoscută vouă. Nu bag mâna în foc de veridicitatea detaliilor, cert este că personajul a trăit undeva în Râmnicu-Vâlcea şi încerc să aflu mai multe despre el. Promit. Nu voi începe ca Ion Creangă, dar o să vă pun puţin în temă.
O cunoştinţă, genul de persoană care întotdeauna adună ochi miraţi în jurul său, mi-a povestit o amintire din tinereţea sa, când, instalator fiind de meserie, a mers să repare conducta de gaz din casa unui cizmar. Unul din mulţii cizmari ai României. Şi preşedintele fusese unul, în vremea când scena asta se petrecea, cândva prin anii 70. În timp ce conductele de gaz sufereau reparaţii, cizmarul se răzbuna pe o pâine veche, răbufnind şi comprimând toate frustrările regimului în înjurături adresate alimentului. De urări şi blesteme nu a scăpat nici Nicolae Ceauşescu, în spatele căruia era pus tot necazul de a avea o pâine uscată. Au urmat bătăi nervoase cu pâinea în masă, înjurături, jigniri, orice numai cultul personalităţii nu era. Instalatorul îl sfătuia să fie mai discret, pentru că ferestrele deschise şi faptul că stătea la parter ar fi putut constitui pericol. După aproape o oră, cineva bătea la uşă. Era un aşa-zis securist, care îl invita pe cizmarul guraliv la Miliţie. Grimasa cizmarului arăta un "iarăşi voi!". A transmis scurt că se va întoarce repede. Aşa s-a şi întâmplat. La "Miliţie" se repetase ceea ce îl scăpase de probleme de mai multe ori. Cizmarul acesta era nimeni altul decât cel în atelierul căruia "Cizmarul-şef" al ţării îşi făcuse ucenicia. Exista şi o poză cu ei amandoi, nelipsită în portofelul lui, care îi servea drept paşaport de ieşire din orice secţie în care Securitatea îl ducea de atâtea ori pentru manifestările sale nervoase împotriva regimului.
Mie mi-a plăcut să ascult povestea aceasta. Îmi place să o spun şi mai departe. Cândva, cizmarul ăsta a existat. Probabil există mii de astfel de poveşti, ca şi cele din "Amintiri din epoca de aur", am putea să le strângem aici. Ce spuneţi?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu