Când îţi pierzi capul odată cu portofelul

Povestea numărul doi vine de la Ioana, căreia i se întâmplă în Danemarca lucruri care în România ar avea altă finalitate. ( Ştiu, tot Danemarca, e o coincidenţă!)
Îmi povestea acum câteva zile cum îşi îndesase, ca o domnişoară precaută, toate lucrurile în buzunare înainte să plece să se plimbe : portofel, chei, telefoane etc. După ceva timp de mers, observă că îi lipseşte portofelul, adică bani, carduri, acte de identitate. Într-o ţară străină oricine se sperie şi mai tare. E sentimentul acela, de "ce mă fac eu acum?" După câteva căutări, se întoarce acasă, unde află că o bătrânică simpatică îi găsise lucrurile şi i le adusese la adresa din acte. Frumos, nu? Voi de câte ori aţi pierdut ceva şi v-a fost înapoiat totul întreg? Mie niciodată. Toţi visează să găseasca un portofel cu banii destinaţi unei excursii într-un ţinut exotic, dar nimeni nu include în vis şi disperarea celui care i-a pierdut.
De menţionat ca după happy-end-ul acesta Ioana a mai pierdut o dată portofelul. După o zi doar. Şi aşa mi-am amintit cum, după ce o condusesem la aeroport în vară, după ce aterizase în Copenhaga, a trebuit să se urce în trenul către Arhus.Vorbeam la telefon, discutam despre copiii de lângă ea, care aveau dezbateri neobişnuite când îmi spune brusc speriată: "Anca, am greşit trenul! Ăsta duce către Malmo, în Suedia." A ajuns, până la urmă, cu bine şi la destinaţie.
Ioana, îmi pare rău că te dau ca exemplu negativ, însă cineva trebuie să înveţe că portofelul se poartă legat de gât şi că nu trebuie să schimbi destinaţiile aşa uşor, fie ea Suedia atrăgătoare. :)